Satul Viziru a fost infiintat in anul 1462 pe timpul domniei lui Vlad Tepes, din 600 de familii din părţile Moldovei, de la munte. Pe la anul 1763 satul Viziru se compunea din 1440 familii, cu 70000 de oi și aveau obligația de a plăti câte un car de fân și unul de lemne pentru întreținerea cailor și a altor animale ale garnizoanei cetății1 . Este de remarcat aici faptul că după datele hărții ruse de la 1835, localitatea Viziru, se situa pe al doilea loc ca populație după Brăila, cu 250 de gospodării. Satul Viziru era compus până la 1875 din Viziru de Sus, situat pe moșia contelui de Roma și Viziru de Jos, pe domeniul Brăilei.
În satul Viziru erau două biserici: Sf. Treime, construită la 1850-1862 de locuitori și de Sofia Ipsilanti; Adormirea Maicii Domnului, construită la 1874 de locuitori și capela cu hramul Sf. Sofia, construită la 1869 de Petru, conte de Roma, pe proprietatea sa.
Înființându-se la 1895 localitatea Golășeii Noi (actual sat Lanurile), la N de Viziru, comunitatea locală a reușit să înalțe între 1906 și 1909 biserica satului cu cărămida donată de Maria și Pierre de Roma, după cum se poate citi în Cartea de aur a bisericii Sfinții Voievozi Mihail și Gavril.
Intre anii 1845-1848, cu sprijinul comunitarii se construieşte o şcoala in localitatea Viziru avand un singur invatator – Popa Gheorghe Radu.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Viziru făcea parte din plasa Balta a județului Brăila și era formată din satele Viziru, Grozești, Giurgeni, Bajani, Tâmpu, Târlele, Țăcău și Cojocari, cu o populație de 4284 locuitori. Pe teritoriul ei funcționau o moară cu aburi, o școală deschisă în 1837 ca școală de băieți și devenită mixtă în 1862, și trei biserici ortodoxe — una construită între 1850–1862 de locuitori și doamna lui Ipsilanti, alta înființată în 1874 de locuitori și o alta înființată în 1869 de proprietarul Petru Conte de Roma.
Aceasta şcoala a fost dotata cu o biblioteca ce conţinea 500 de volume. In anul 1903 s-a infiintat un nou local de şcoala in satul Viziru, iar in 1898 s-a construit o şcoala in satul Lanurile.
În 1925, comuna Viziru era reședința plășii Viziru și avea în compunere satele Golășeii Noi și Viziru, precum și cătunele Bou, Frecăței și Țăcău, având în total 5602 locuitori. În 1931, satul Golășei s-a separat și a format o comună de sine stătătoare.
În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Însurăței și apoi (după 1960) în raionul Brăila din regiunea Galați, în 1964 comuna și satul Golășei luând numele de Lanurile. În 1968, comunele au redevenit parte a județului Brăila, iar comuna Lanurile a fost din nou desființată și inclusă în comuna Viziru.