SUMAR
Viziru
cer fragmentat
Vineri
23/15°C
Sâmbătă
24/15°C
Duminică
27/14°C
I. Localizare
Localizare Viziru este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Lanurile și Viziru (reședința). Comuna este traversată de șoseaua națională DN21, care leagă Brăila de Slobozia. Pe teritoriul judeţului, comuna Viziru este situata in partea estica Comuna Viziru se afla cuprinsa intre paralele 45°10′ si 44°50′ latitudine nordica si meridianele 27°30′ si 27°45′ longitudine estica.
Comuna Viziru este invecinata la nord cu teritoriul administrativ al comunei Bordei Verde, Traian si Unirea, la est cu teritoriul administrativ al comunei Tufesti, iar la vest si sud cu teritoriul administrativ al comunei Insuratei.
Comuna Viziru se afla la 35 km spre sud de municipiul Braila pe drumul naţional DN 21 (E577) care ii asigura legătură cu localitatea însuratei spre sud si prin DJ 211 cu satul Bordei Verde spre vest si satul Cuza Voda spre sud – est.
Pe DN 21(E577) se afla localitatea Lanurile la 3 km spre nord de Viziru.
Localitatea Viziru are legătură cu satul Tufesti prin DC 16 si prin satul Lanurile trece DC 14 care face legătură la vest cu satul Constantin Gabrielescu si est cu satul Tufesti.
Aceste doua localitati ale comunei au asigurata legătură cu municipiul Braila si localitatile invecinate.
Comuna are doua sate: Viziru si Lanurile.
Vetrele satelor sunt aşezate in partea estica a Baraganului.
Încadrarea comunei în regiune:
Conceptual, dezvoltarea regionala este definita in Romania ca fiind ansamblul politicilor autoritatilor centrale si locale, elaborate in scopul imbunatatirii performantelor economice ale unor arii geografice constituite in regiuni de dezvoltare si care beneficiaza de sprijinul Guvernului, al Uniunii Europene si a altor institutii si autoritati naţionale si internaţionale interesate. Pentru atingerea obiectivelor de baza ale politicii de dezvoltare regionala in Romania, in anul 1998, Legea nr.151 a permis constituirea a 8 regiuni de dezvoltare, prin asocierea voluntara a judeţelor – corespunzătoare, in prezent, nivelului statistic NUTS II, conform sistemului practicat in tarile UE.
Regiunea de Dezvoltare 2 Sud-Est se caracterizeaza prin existenta unor centre economice localizate in municipiile reşedinţa de judeţ, care valorifica forţa de munca existenta, precum si resursele naturale din zona. Specificul Regiunii il reprezintă decalajele de dezvoltare dintre zonele puternic industrializate (Constanta, Galati-Braila) si zonele care valorifica in special resursele locale (Buzău, Focşani, Tulcea), precum si decalajele de dezvoltare dintre mediul urban si mediul rural. Regiunea dispune de importante suprafeţe agricole (mai ales in judeţele Braila, Constanta si Galaţi). Exista exploatatii agricole importante, care au fost arendate de la micii proprietari de pamant, precum si asociaţii de proprietari. Regiunea este traversata de Dunăre, care juca un rol si mai mare in traficul naval. Dunarea maritima se opreşte la Braila si exista premise pentru revigorarea traficului pe Dunăre.
II. Scurt istoric
Satul Viziru a fost infiintat in anul 1462 pe timpul domniei lui Vlad Tepes, din 600 de familii din părţile Moldovei, de la munte. Pe la anul 1763 satul Viziru se compunea din 1440 familii, cu 70000 de oi și aveau obligația de a plăti câte un car de fân și unul de lemne pentru întreținerea cailor și a altor animale ale garnizoanei cetății1 . Este de remarcat aici faptul că după datele hărții ruse de la 1835, localitatea Viziru, se situa pe al doilea loc ca populație după Brăila, cu 250 de gospodării. Satul Viziru era compus până la 1875 din Viziru de Sus, situat pe moșia contelui de Roma și Viziru de Jos, pe domeniul Brăilei.
În satul Viziru erau două biserici: Sf. Treime, construită la 1850-1862 de locuitori și de Sofia Ipsilanti; Adormirea Maicii Domnului, construită la 1874 de locuitori și capela cu hramul Sf. Sofia, construită la 1869 de Petru, conte de Roma, pe proprietatea sa. Înființându-se la 1895 localitatea Golășeii Noi (actual sat Lanurile), la N de Viziru, comunitatea locală a reușit să înalțe între 1906 și 1909 biserica satului cu cărămida donată de Maria și Pierre de Roma, după cum se poate citi în Cartea de aur a bisericii Sfinții Voievozi Mihail și Gavril.
Intre anii 1845-1848, cu sprijinul comunitarii se construieşte o şcoala in localitatea Viziru avand un singur invatator – Popa Gheorghe Radu.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Viziru făcea parte din plasa Balta a județului Brăila și era formată din satele Viziru, Grozești, Giurgeni, Bajani, Tâmpu, Târlele, Țăcău și Cojocari, cu o populație de 4284 locuitori. Pe teritoriul ei funcționau o moară cu aburi, o școală deschisă în 1837 ca școală de băieți și devenită mixtă în 1862, și trei biserici ortodoxe — una construită între 1850–1862 de locuitori și doamna lui Ipsilanti, alta înființată în 1874 de locuitori și o alta înființată în 1869 de proprietarul Petru Conte de Roma.
Aceasta şcoala a fost dotata cu o biblioteca ce conţinea 500 de volume. In anul 1903 s-a infiintat un nou local de şcoala in satul Viziru, iar in 1898 s-a construit o şcoala in satul Lanurile.
În 1925, comuna Viziru era reședința plășii Viziru și avea în compunere satele Golășeii Noi și Viziru, precum și cătunele Bou, Frecăței și Țăcău, având în total 5602 locuitori. În 1931, satul Golășei s-a separat și a format o comună de sine stătătoare.
În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Însurăței și apoi (după 1960) în raionul Brăila din regiunea Galați, în 1964 comuna și satul Golășei luând numele de Lanurile. În 1968, comunele au redevenit parte a județului Brăila, iar comuna Lanurile a fost din nou desființată și inclusă în comuna Viziru.
Monumente istorice
Conform Codului Lista Monumentelor Istorice-2004- Braila- din randul obiectivelor de o mare insemnatate arhitectonica si artistica, face parte un OBELISC- realizat in Viziru, de inginerul Bogdan, construit in anul 1940.Scopul ridicarii a fost acela de a consemna vitejia celor care s-au sacrificat pe campul de lupta in timpul Primului Razboi Mondial.Pe doua placi de marmura au fost trecute numele eroilor cazuti in 1916 la Oituz,Turtucaia,Marasesti,Cerna,Jiu si Marasesti.
Initial a fost amplasat in centrul localitatii, la intersectia ,,Drumului Baltii’’ cu D.N.21- Braila-Slobozia, circulatia in jurul sau desfasurandu-se in sens giratoriu.
Datorita lucrarilor de modernizare a drumului national , monumentul a fost dezasamblat , partile componente au fost numerotate si mai apoi ,monumentul a fost recompus pe actuala locatie.
Edificii
Palatul Conţilor de Roma de la Viziru, edificiu cu o valoare inestimabilă – conacul familiei Contelui Petru I de Roma (1833-1914), ridicat în sec. XIX în inima Bărăganului – străjuieşte, semeţ, hotarele istoriei, cu toate că a ajuns o ruină. E un conac cu două etaje şi creneluri, ridicat în urmă cu un secol şi jumătate de nobili greci care aveau în ascendenţa lor nume ce au făcut istorie: Conachi, Vogoride, Ipsilanti. Sătenii din Viziru îl ştiu drept “Palatul Conţilor de Roma”, înconjurat, odinioară, de măreţul parc cu salcâmi japonezi, ce se întindea pe mai multe hectare şi unde poposeau mai-marii Principatelor Române. Potrivit lui Andy Nedelcu, fiu al satului, Contele Petru de Roma ar fi obţinut salcâmii japonezi în schimbul unui şlep plin cu grâu. Amplasat la 35 de kilometri de cetatea Brăilei, la Viziru, Palatul Conţilor de Roma se degradează pe zi ce trece. O parte din conac adăposteşte sediul APIA, însă restul odăilor, odinioară pline de viaţă, sunt goale. La fel şi beciurile care se întind pe dedesubt. Partea de sud a palatului, în care a funcţionat, cândva, Şcoala de Agricultură, este şi cea mai veche.
Ridicat în anul 1860, pe vremea lui Cuza – imediat după căsătoria Contelui Petru de Roma cu prinţesa Sofia, fiica domnitorului Alexandru Ipsilanti – conacul a devenit un reper pentru vechea comună Viziru (amintită în analele otomane, încă de pe vremea stăpânirii turceşti).
Palatul cu creneluri şi turnuri de veghe şi care se ascunde astăzi după o perdea de arbori seculari, ascunde drame neştiute. Prinţesa Sofia a murit tânără, în anul 1866, în urma unei boli incurabile, iar soţul ei, Contele Petru de Roma, a zidit, la 1869, o capelă cu hramul “Sf. Sofia” în amintirea ei, chiar în curtea conacului. La 1872, Petru s-a căsătorit a doua oară. Mireasa era tot o prinţesă, Maria-Vogoride Conachi, care a primit ca dotă moşii şi averi la Tecuci şi Focşani. La nuntă au participat, printre alţii, tutorele miresei, Costache Negri, şi prietenul acestuia, poetul Vasile Alecsandri. Foaia de zestre înregistrată la Tribunalul Brăila cuprindea moşii, vite, giuvaeruri, haine, albituri, tacâmuri, talere, cupe, covoare persane etc, iar darurile pentru mire constau în mai mulţi cai de călărie, telegari pentru trăsură, imobile, inele şi bani de aur, că doar mireasa era prinţesă de neam ales.
În acelaşi an, 1872, Contele de Roma a cumpărat casa lui Anton Bacalbaşa din Brăila, pe care a demolat-o, construind pe locul ei o vilă în stil veneţian, care poate fi admirată şi astăzi pe Strada Teatrului nr. 14. Casa este cu un singur etaj şi cu mai multe terase, fiind înconjurată de o grădină. Se spune că aici ar fi vrut Petru de Roma să construiască un Observator astronomic cu vedere către Port. Petru şi Maria de Roma, născută Vogoride-Conachi, au avut trei copii: Petru, Nicolae (mort de tânăr) şi Theodor.
Conacul şi curtea conacului de la Viziru au fost expropriate în anul 1921, de către Ministerul Agriculturii, întrucât membrii familiei de Roma erau consideraţi “supuşi străini” (greci). După exproprierea din 1921, întregul ansamblu al conacului conților de Roma era ruinat. Pentru înființarea și instalarea Școlii de Agricultură în anul 1923, au fost necesare trei luni de reparații intense la corpul de S al conacului. În urma refacerii clădirilor, la 1923 s-a inaugurat școala de agricultură „Alexandru Constantinescu”, numită astfel în onoarea ministrului Agriculturii. Inițial avea o singură clasă cu 32 de copii, majoritatea interni.
Potrivit mărturiilor părintelui Simeon Bănică, fostul paroh de la Viziru, Palatul Conţilor de Roma, de la Viziru, i-a găzduit, cândva, ca oaspeţi, pe Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu şi Costache Negri. Mărturiile trecerii lor la Viziru se găsesc în arhivele prăfuite de vreme, iar Palatul Conţilor a devenit “loc de pelerinaj” pentru copii şi tineri.
III. Date administrative
Comuna Viziru are în componenţa doua sate, Viziru(resedinta de comuna) si satul Lanurile.
Suprafața teritoriului administrativ al comunei Viziru reprezintă, conform fisei cadastrale, este de 10.564 ha. In componenta intravilanului existent intra trupuri reprezentând localitatea reşedinţa de comuna, Viziru si localitatea componenta Lanurile. Terenul intravilan existent al comunei Viziru este cel prevăzut de Legea fondului funciar la 01.01.1990 si este materializat in PUG, prin corelarea limitelor si suprafeţelor aflate in evidenta OCPI Braila, cu cele aflate in evidenta Consiliului local Viziru.
IV. Relief
Teritoriul administrativ al comunei Viziru se incadreaza din punct de vedere geomorfologic in unitatea Campia Brăilei, subunitatea Terasa Brăilei. Campia Brăilei se dezvolta intre râul Buzău la nord si paraul Calmatui la sud, pana la Lunca Dunării spre est. Spre vest Campia Brăilei prezintă cote in jur de 50 m, iar spre est, acestea scad la 15-20 m. Local, apar uşoare inclinari de la nord la sud. Campul Viziru cuprinde spatiul dintre Valea Ianca in vest si Dunarea in est, sub forma unei benzi de la Lunca Calmatuiului in sud si pana la cea a Siretului in nord. Este zona in care Campia Brailei are cele mai mici inaltimi (20-21 m in sud la Viziru si 13-16 m in nord la Braila), exceptand muchia nordica de la contactul cu Lunca Siretului unde dunele de nisip care se astern peste depozitul loessoid au altitudini ceva mai ridicate (28-31 m). Campul Viziru este neted, neafectat de procese de tasare evidente. Geologie Terenul de fundare din zona studiata este reprezentat de depozite loessoide avand varsta Halocen Inferior. Forajele au interceptat un strat de loessuri galbene, macroporice, cu umiditate redusa si grosimi de 5-10 m. Nivelul hidrostatic este situat la adancimi mari de 4-8 m de la teren. Terenurile interceptate prezintă compresibilitate mare sau foarte mare, sensibilitate la umezire, caracteristici nefavorabile ale rezistentei la forfecare. Se incadreaza in categoria terenurilor de fundare slabe, care necesita masuri de imbunatatire in vederea fundării directe a construcţiilor. încadrarea seismica Din punct de vedere seismic, teritoriul se incadreaza in zona „D” cu coeficient ks = 0,16, dar si parţial in zona „ C” cu coeficient ks= 0,20. Perioada de colt Tc = 1,50 sec.
Reţea hidrografică
Apele de suprafaţa
Principalele cursuri de apa apropiate zonei studiate, sunt fluviul Dunarea si râul Calmatui.
Dunarea are o vale larga, prezentând fenomenul despletirii cursului in doua braţe principale Braţul Macin si Braţul Cremenea, care inchid la mijloc Insula Mare a Brăilei.
Râul Calmatui are o vale asimetrica foarte meandrata, cu un bazin hidrografic puţin dezvoltat.
V. Flora și fauna
Elementele de vegetatie din zona studiata sunt elemente tipice de stepa pontica si silvostepa panonica. Intr-un trecut mai indepartat, vegetatia caracteristica era reprezentata prin speciile de stepa. Aceasta a fost in mare parte destelenita si înlocuita cu vegetatie de cultura in proporţie de 90%.
Cea mai mare parte a teritoriului administrativ este ocupata de terenuri agricole. Se găsesc si ramasite de stepa, reprezentata de pajişti naturale precum si pe marginea drumurilor, de-a lungul digurilor si canalelor de irigaţie. In pajiştile xerofile, speciile predominante sunt reprezentate prin graminee: negara, paiusurile stepice, pirul crestat, ovăzul salbatec. Mai cresc traista ciobanului, troscotul, coada şoricelului, volbura, papadia, pelinul, troscot, colţii babei, susai, levantica, holera, cimbrişor, diferiţi scaieţi, etc. Majoritatea acestor plante isi dezvolta ciclul evolutiv inaintea perioadelor secetoase de la sfarsitul verii. Tufişurile sunt reprezentate prin porumbar, specii de maces, macris, etc.
Se gaseste o vegetatie halofila ( pasune) dispusa in zone concentrice sau in petice, reprezentata de ierburi mărunte, cu tulpina groasa, roşie si plina de apa, cum sunt: ghirimul, saratica, rogoz de saratura, patlagina, limba peştelui. In lunca se dezvolta sălciile, plopu negru canadian, migdalul pitic, catina roşie si alba.
Dintre mamiferele ce-si duc viata mai ales in zona de stepa, roztoarele sunt cele mai numeroase. Acestea sunt reprezentate prin: popandau, harciog, şoarece de camp, şoarece de stepa, iepure de camp. Dintre pasari intalnim: turturele, potarnichi, iar dintre rapitore: uliul porumbac, cucuveaua, sorecarul incaltat. In stepa si chiar in localitate trăieşte un număr mare de grauri, iar cioara neagra si-a mărit considerabil numărul.
VI. Aspecte climatice
Clima este temperat continentală cu temperatură medie multianuală de +11,1°C.
Temperatura aerului a înregistrat valori maxime și minime absolute: + 42,5 °C, respectiv – 26,5 °C.
Meteorologic, anotimpurile sunt caracterizate astfel:
- primăverile: precipitații moderate cantitativ, prezența înghețului târziu, schimbări bruște de temperatură, diferențe mari de temperatură între zi și noapte precum și de la o zi la alta;
- verile: secetă accentuată, căderi de grindină însoțite uneori de vânturi puternice care pot lua aspect de vijelie (tornade);
- toamnele: precipitații moderate cantitativ, prezența înghețului timpuriu, prezența frecventă a ceții, diferențe mari de temperatură între zi și noapte precum și de la o zi la alta;
- iernile: precipitații moderate cantitativ, preponderent sub formă de ploaie, formarea frecventă de polei, formarea frecventă de chiciură, ninsori viscolite cu o viteză foarte mare a vântului (peste 50 km/h) asociate cu scăderi masive de temperatură. Precipitațiile sunt reduse, adâncimea maximă de îngheț este de 0,85 – 0,9 m, iar vânturile dominante sunt din direcția nordică și nord-estică a căror intensitate atinge valoarea de 1,5 – 3,1 m/s pe scara Beaufort. Stratul de zăpadă persistă, în medie, 40 de zile iar numărul zilelor cu ninsoare este în medie, între 15-20. Grosimea medie a stratului de zăpadă este destul de mică, sub 10 cm.
În cele mai multe dintre procesele care duc la modelarea reliefului, a problemelor legate de combaterea eroziunii şi ameliorarea terenurilor degradate, a utilizării teritoriului, a desfăşurării diferitelor activităţi antropice, se constată prezenţa influenţelor climatice. Printre acestea, un rol deosebit îl au masele de aer continental, arctic şi polar şi cel maritim, de origine oceanică şi mediteraneeană.
Vântul dominant care suflă cu intensitate moderată pe direcţia NE, determinat de anticiclonul siberian, este crivăţul, un vânt rece şi uscat, care bate în timpul iernii, determinat de anticiclonul siberian. Acest vânt bate în general cu o viteză de 80 până la 100-120 km/oră. Alt vânt care bate predominant iarna şi primăvara din direcţia sud vest este austrul. Suhoveiul este un vânt uscat şi cald care bate vara din partea estică cu o frecvenţă mai mică.
Vântul constituie un element climatic cu o mare influenţă în condiţiile morfografice ale Câmpiei Române orientale şi în judeţul Brăila. Lipsa obstacolelor orografice şi forestiere face ca deplasarea maselor de aer să se facă cu uşurinţă, iar influenţele asupra culturilor, căilor de comunicaţie şi localităţilor să fie mari.
Direcțiile dominante ale vânturilor sunt din nord urmate de cele din nord – est şi vest.
Numărul mediu anual al zilelor cu vânt tare (peste 11 m/s).
Vitezele maxime se înregistrează în timpul iernii, când acestea pot depăşi 100 Km/oră.
VII. Relații în teritoriu
Suprafaţa teritoriului administrativ al comunei Viziru reprezintă, conform fisei cadastrale, este de 10.564 ha. In componenta intravilanului existent intra trupuri reprezentând localitatea reşedinţa de comuna, Viziru si localitatea componenta Lanurile. Terenul intravilan existent al comunei Viziru este cel prevăzut de Legea fondului funciar la 01.01.1990 si este materializat in PUG, prin corelarea limitelor si suprafeţelor aflate in evidenta OCPI Braila, cu cele aflate in evidenta Consiliului local Viziru.
Bilanț teritorial al suprafețelor cuprinse în intravilanul existent
| Zone funcţionale | Suprafaţa (ha) | % din total intravilan | ||||
| Viziru | Lanurile | Total | ||||
| Locuinţe si funcţiuni complementare | 301,97 | 125,01 | 426,98 | 6,85 | ||
| Unitati industrial si depozite | 1,76 | 0,44 | 2,20 | 0,40 | ||
Unitati agrozootehnice | 18,50 | – | 18,50 | 3,30 | ||
| Institutii si servicii de interes public | 8,45 | 1,75 | 10,20 | 1,85 | ||
| Cai de comunicaţii si transport din care: rutier – feroviar | 47,40 | 33,30 | 80,70 | 14,50 | ||
| Spatii verzi, sport, agreement, protectie | 1,62 | – | 1,62 | 0,30 | ||
| Constructii tehnico- edilitare | – | – | – | – | ||
| Gospodărie comunala, cimitire | 5,80 | – | 5,80 | 1,05 | ||
| Destinaţie speciala | – | – | – | – | ||
| Terenuri libere | 9,70 | – | 9,70 | 1,75 | ||
| Ape | – | – | – | – | ||
| Păduri | – | – | – | – | ||
| Terenuri neproductive | – | – | – | – | ||
| Total intravilan existent | 395,20 | 160,50 | 555,70 | 100,00 | ||
Teritoriul administrativ | Categorii de folosinţa (ha) | TOTAL | |||||||||||||||||||||
| Arabil | Nearabil | ||||||||||||||||||||||
| de baza | Arabil | Pasuni Fanete | Vii | Livezi | Păduri | Ape | Drumuri | Curţi. Constr. | Neprod | ||||||||||||||
| Extravilan | 8784.42 | 241.00 | 551.70 | 0 | 24.50 | 97.00 | 223.30 | 52.40 | 34.00 | 10008.30 | |||||||||||||
| Intravilan | 216.35 | 0 | 84.30 | 3.05 | 0.40 | 0 | 80.70 | 170.90 | 0 | 555.70 | |||||||||||||
| TOTAL | 9000.75 | 241.00 | 636.00 | 3.05 | 24.90 | 97.00 | 304.00 | 223.30 | 34.00 | 10564.00 | |||||||||||||
| % din total | 93.50% | 6.5% | 100% | ||||||||||||||||||||
Categoriile de folosinţa conform evidentelor cadastrale pot evidenţia suprafeţe agricole(arabil, pasuni, vii, livezi) si suprafeţe neagricole paduri, drumuri, curţi, constructii, neproductiv).
La nivelul comunei, 93,5% din suprafaţa este ocupata de terenuri agricole. Peste 90% din acestea sunt in câmpuri, dar exista si in gospodăriile oamenilor din vetrele de sat înregistrate terenuri arabile, vii si chiar livezi.
Terenurile arabile acopera suprafaţa cea mai mare si corespund unor soluri fertile -cernoziomuri.
Păşunile ocupa o suprafaţa reprezentând 2,4% din suprafaţa agricola si 2,28% din teritoriul comunei ce se intinde sub forma de parcele pe teritoriul administrativ al comunei Viziru.
Suprafaţa viilor s-a micşorat considerabil, prin desfiinţarea viei nobile.
Referitor la suprafatele neagricole, pădurile ocupa 24,9 ha, din care Romsilva deţine 24,5 ha.
Din suprafaţa ocupata de drumuri, cel mai mult ocupa drumurile de exploatare ( 222,3 ha) apoi uliţele din vetrele de sat si apoi drumurile publice clasate, toate insumand 304,00 ha.
In categoria de folosinţa curţi constructii, la situatia existenta intra vetrele de sat ale localitatilor, cimitir sat Lanurile, fostul CAP Lanurile si CAP Viziru, incinta statiei meteo din Viziru, incinta fermei agrozootehnice a SC AZICI SRL, a societarii Comcereal, toate insumand 223,30 ha.
Terenurile neproductive reprezintă 0,32% din totalul terenurilor agricole si neagricole si sunt reprezentate de rape, gropi si alte terenuri care nu pot fi folosite.
VIII. Infrastructura
9.1. Infrastructura de transport
Comuna Viziru se afla la 35 km spre sud de municipiul Braila pe drumul naţional DN 21 (E577) care ii asigura legătură cu localitatea Insuratei spre sud si prin DJ 211 cu satul Bordei Verde spre vest si satul Cuza Voda spre sud – est.
Pe DN 21(E577) se afla localitatea Lanurile la 3 km spre nord de Viziru.
Localitatea Viziru are legătură cu satul Tufesti prin DC 16 si prin satul Lanurile trece DC 14 care face legătură la vest cu satul Constantin Gabrielescu si est cu satul Tufesti.
Aceste doua localitati ale comunei au asigurata legătură cu municipiul Braila si localitatile invecinate.
Comuna are doua sate: Viziru si Lanurile.
Vetrele satelor sunt aşezate in partea estica a Baraganului.
Infrastructura de transport pentru cele doua sate componente este formata din drumuri de interes local, neclasificate. Drumurile sunt pietruite sau asfaltate.
La data eleborarii Strategiei comuna se afla in elaborarea unor proiect de modernizare a drumurilor interioare prin asfaltare.
9.2 Fondul de locuinte
Gospodăria tradiţională, prin elementele sale şi prin cuprinderea mai gospodărească a acareturilor se aseamănă cu cea din subzona dunăreană brăileană. De asemenea, arhitectura, locuinţa bătrânească, veche, este în linii mari aceeaşi.
Unele diferenţieri apar doar în zilele noastre, la locuinţele noi. Şi elementele de interior sunt asemănătoare. Ţesăturile populare sunt însă mai bogate, se caracterizează prin ştergare de borangic alese cu flori, cocoşei, cu ajur; apoi velinţe cu motive alese aduse de la munte, foiţe cu vărgi şi bob specific brăilene, păretare etc.
9.3. Dotari tehnico-edilitare
➢ Alimentare cu energie electrica
Pe raza comunei Viziru exista o vasta retea de linii electrice aeriene de inalta tensiune, tensiune medie si joasa tensiune atat pentru consumatorii casnici sau obiectivele social culturale din comuna cat si iluminatul stradal.
Nu sunt racordati la sistemul de energie electrica toti consumatorii casnici, iar reteaua electrica si de iluminat stradal trebuie extinsa.
➢ Alimentare cu apa
In comuna Viziru exista sistem centralizat de alimentare cu apă care acopera 100% din gospodarii.
Sursa de apă pentru sistemul centralizat de alimentare cu apa este asigurata cu ajutorul puturilor forate exploatate de catre operatorul regional de apa si canalizare de la nivelul judetului Braila.
În prezent, alimentarea cu apă a comunei Viziru se realizează prin conectarea acestuia la sistemul Regional de apa si canalizare. Apa brută captată din Dunăre, este prelevată staţiilor de tratare existente în cadrul Sistemului Regional, prin intermediul unei reţele de conducte de aducţiune realizate din tuburi PREMO, cu lungimea totală de 49 km, cu diametre Dn 800mm şi Dn 200 mm. Sistemul Regional de alimentare cu apa Gropeni este un sistem complex care, in prezent, asigura alimentarea cu apa pentru 58.744 locuitori din orasul Ianca (cu 6 sate apartinatoare) si 37 de localitati rurale apartinatoare comunelor: Gropeni, Tichilesti, Tufesti, Unirea, Viziru, Movila Miresii, Racovita, Gemenele, Traian, Ramnicelu, Bordei Verde, Mircea Voda, Surdila Gaiseanca, Surdila Greci, Gradistea, Sutesti.
Existenta o statie de tratare in localitatea Unirea cu capacitatea de 80 mc/h, pentru clusterul care cuprinde aglomerarile; Unirea si Valea Canepii (com. Unirea), Viziru si Lanurile (com. Viziru); Suplimentar, pentru sistemul de alimentare cu apa Viziru, un sistem de dezinfectie cu radiatii ultraviolete, MODEL UV 680, avand capacitatea maxima de 65mc/h.
Statie de pompare echipata cu doua grupuri de pompare: pentru asigurarea presiunii necesare in reteaua de distributie din localitate si pentru asigurarea presiunii in conducta de aductiune Unirea-Viziru. Statie de pompare echipata cu (2+1) pompe, cu caracteristicile: Q = 15 – 44 mc/h si H = 51 – 25 m, pentru asigurarea debitelor necesare la utilizatori, echipata si conceputa, astfel incat sa asigure consumul menajer si consumul in caz de incendiu.
Sistemul centralizat de alimentare cu apa acopera 80% din intreaga suprafata a comunei la aceasta data nefiind bransati toti consumatorii casnici, consumatori persoane juridice.
Pentru inmagazinarea apei exista un rezervor circular cu capacitatea de 250 mc, insuficienta pentru intreaga localitate.
Prin POS Mediu s-a realizat suplimentarea capacitatii de inmagazinare prin executia unui rezervor cu capacitatea de 300 mc.
Statia de epurare a deservit, intr-o prima faza, un numar de 16.064 locuitori echivalenti din aglomerarile Insuratei, Viziru si Tufesti, care formeaza clusterul Insuratei.
Schema de epurare aleasa corespunde debitelor caracteristice de ape uzate si concentratiilor indicatorilor de poluare si urmareste retinerea materiilor in suspensie (MTS), a substantelor flotante, eliminarea substantelor organice biodegradabile (exprimate in CBO5), nitrificarea, denitrificarea si stabilizarea anaeroba a namolului.
➢ Canalizare
Prin POS Mediu etapa 2007 – 2013 aglomerarea Viziru, componenta a clusterului Insuratei, a beneficiat de finantare pentru realizarea unui sistem de canalizare menajera, care cuprinde:
− Retea de canalizare in lungime de 24 km;
− Statie de pompare apa uzata;
− Conducta de refulare in lungime de 10,5 km.
Conform investitiilor prevazute prin POS Mediu, epurarea apelor uzate din aglomerarea Viziru, se va realiza in statia de epurare Insuratei, aglomerarea Viziru fiind parte componenta a clusterului Insuratei.Prin investitiile prevazute prin POS Mediu sistemul de canalizare al aglomerarii Viziru devine complet functional, nemaifiind nevoie de alte investitii.
La nivelul judeţului Brăila, serviciile de alimentare cu apa si de canalizare sunt asigurate de S.C. COMPANIA DE UTILITĂŢI PUBLICE DUNĂREA BRĂILA S.A. care deţine atat licenţa de operare A.N.R.S.C., cat si Autorizaţiile de Mediu si de Gospodărirea Apelor.
➢ Alimentarea cu gaze
Comuna Viziru nu beneficiaza in prezent de sistem centralizat de alimentare cu gaze. Administratia locala face demersurile necesare infiintarii unui sistem de alimentare cu gaze, tinand cont de faptul ca la nivelul guvernului se incearca promovarea unor proiecte pentru sisteme de alimentare cu gaze pentru localitatile din mediul rural.
9.4. Reteaua de comunicatii
Televiziunea prin cablu, acopera in prezent 100% din teritoriul comunei Viziru. Astfel, toti locuitorii comunei beneficiaza de sistem de comunicatii de televiziune prin cablu ceea ce le ofera oportunitatea de a fi in permanenta conectati la realitatea fiecarei zile.
În comună există retele de telefonie fixa, internet si televiziune prin cablu
Sistemul de telefonie mobila este foarte bine dezvoltat, existand acoperire integrala pentru toti furnizorii activi pe piata – telekom, orange, vodafone, digi, rcs-rds.
IX. Mediul econommic
Economia comunei reflecta caracteristica resurselor de care dispune. Localizarea in interiorul unei vaste regiuni de câmpie si-a pus amprenta asupra potenţialului economic si a posibilităţilor de valorificare a resurselor de dezvoltare.
Fondul funciar constituie principalul potenţial natural al comunei. Terenul agricol este valoros, principala ocupaţie a locuitorilor fiind agricultura.
Atributele calitative ale mediului natural- condiţiile geomorfice, climatice, hidrografice- au condus la specializarea economica a comunei Viziru in activitati agricole.
Evoluţia recenta indica o ameliorare in dominanta activitatilor agricole in economia locala, datorita impactului favorabil al proprietatii particulare asupra pamantului, reclamand acţiuni eficiente de pregătire profesionala a noii generaţii in munca agricola.
Comerţ
In comuna functioneaza atat unitati alimentare sau mixte in curţile oamenilor, organizate sub forma de asociaţii familiale sau societati comerciale. Nici una dintre societati nu are insa experienţa in atragerea de fonduri europene si de asemenea nici una nu are implementat un sistem de management al calitatii.
Serviciile
Prestările de servicii se realizeaza in special pentru agricultura, fiind asigurate prin societatile agricole infiintate.
Celelealte servicii se asigura in procent foarte mic, neautorizat si la standarde scăzute ( croitorie, frizerie, coafura s.a.). Nici una din societati nu are experienţa in atragerea de fonduri europene.
Industrie
Industria este slab reprezentata. Odata cu acumularea de capital exista posibilitati ca activitatile private sa se indrepte mai mult spre producţie si servicii.
X. Protecția mediului
13.1. Diagnoza mediului inconjurator
Protectia mediului înconjurător constituie un obiectiv national cu efecte directe si indirecte pe termen lung, preocupările administratiei locale îndreptându-se către conservarea ecosistemelor, utilizarea ratională a resurselor naturale, prevenirea si combaterea poluării si efectelor dăunătoare a fenomenelor naturale.
Factorii naturali ai mediului înconjurător supusi protectiei sunt: aerul, apele, solul, vegetatia si fauna. Modificările provocate de poluare de activitatea umană au produs schimbări si în fauna specifică, determinând reducerea numărului de animale si insecte existente.
Se monitorizează lucrările de constructie care ar putea afecta mediul ca si lucrările de exploatare a terenului ce pot conduce la degradarea peisajului, disparitia vegetatiei sau poluare vizuală. 13.2. Serviciul de salubrizare si managementul deseurilor
13.2. Serviciul de salubrizare si managementul deseurilor
Problema de baza privind protectia mediului a constituit-o si o constituie deseurile menajere.
Ca urmare a ultimilor modificari legislative in domeniul salubrizarii si a managementului deseurilor, fiecare unitate administrativ teritoriala este obligata sa-si creeze propriul serviciu de salubrizare cu scopul de a gestiona si monitoriza in permanenta modul de gestiune a deseurilor pe raza localitatii. Astfel, la data elaborarii strategiei, comuna Viziru se afla in procesul de infiintare si autorizare a Serviciului Public de Salubrizare.
Colectarea deseurilor la nivelul comunei este asigurata de autoritatile locale care preiau de doua ori pe luna deseurile menajere de la populatie si de la agentii economici pe care le depoziteaza la un depozit ecologic autorizat.
Un domeniu sensibil in gestionarea deseurilor il constituie gunoiul de grajd care nu poate fi depozitat la o platforma amenajata in concordanta cu prevederile legislative din domeniul protectiei mediului. 13.3. Calitatea aerului, apei, solului si vegetatiei
13.3. Calitatea aerului, apei, solului si vegetatiei
➢ Calitatea aerului
În localitatea Viziru întâlnim poluarea atmosferei datorată lucrărilor de constructie si a motoarelor cu ardere internă ale automobilelor, ceea ce determină ridicarea concentratiei de noxe în aer.
Emisiile poluante sunt un factor important al efectului de seră, în prezent existând preocupări în vederea alinierii automobilelor si a carburantilor la cerintele existente pe plan mondial. Normele antipoluante adoptate la nivel national si legea protectiei mediului au rol important în reducerea efectelor negative asupra ecosistemelor locale.
Poluarea casnică atinge o rată de 50% din totalul surselor de poluare, fiind urmată îndeaproape de cea provocată de mijloacele de transport.
1. poluarea casnică 60%
2. poluarea provocată de mijloacele de transport 40%.
➢ Calitatea apei
La nivelul comunei Viziru exista sistemul centralizat de alimentare cu apa care acopera ambele sate componenente. Astfel este asigurata apa potabila pentru populatia comunei.
➢ Calitatea solului si a vegetatiei
Poluarea solului are drept cauze existenta de pulberi si gaze nocive în aer si uneori depozitarea în conditii inadecvate a deseurilor menajere si deversarea apelor reziduale. 13.4. Situatia poluării fonice
13.4. Situatia poluării fonice
Principala sursă de poluare sonoră este traficul rutier. Din determinările efectuate rezultă faptul că pe principalele artere de circulatie nivelele de zgomot nu depăsesc limitele admise prin normele de sănătate publică. 13.5. Zone critice sub aspectul poluarii atmosferei
13.5. Zone critice sub aspectul poluarii atmosferei
Nu s-au identificat.
XI Administrația publică locală
Din punct de vedere a administraţiei publice locale comuna Viziru este organizată în conformitate cu legea administraţiei publice locale, astfel organigrama comunei conţine:
✓ Primar;
✓ Consiliu local;
✓ Viceprimar;
✓ Secretar general comuna
✓ Administrator public
✓ Consilier personal
Compartimentele şi serviciile specifice organizării administrative în cadrul primăriei sunt:
✓ Compartiment deservire
✓ Serviciul voluntar situatii de urgenta
✓ Serviciul public local de gospodarire comunala
✓ Compartiment cultura
✓ Compartiment financiar –achizitii publice, impozite si taxe locale, resurse umane
✓ Compartiment urbanism
✓ Compartimentul de asistenta sociala
✓ Compartiment registru agricol, consultanta agricola
✓ Compartiment stare civila si resurse umane
✓ Serviciul public de asistenta sociala si autoritate tutelara